Jack of all Trades
“My intention is to make a polemic gesture against the Romanian institutional context in general, which is not very interested in supporting young art. At the same time, I am interested in formulating new possibilities of functioning for young artists in this context, by creating other strategies. The Museum of Young Art, that will be established when I go back home, works around the same principle. This is how the idea of an anthology took shape - more than that of an exhibition bringing together new works. This is where the aspect of archive came from, as an accumulation of objects and gestures. I was interested to create the possibility of having a global view on the phenomena of young art, without pretending to be exhaustive“. Invitat intr-o rezidenta la Institutul Cultural Roman din Venetia, pe perioada Bienalei, artistul Mircea Nicolae a optat, nu pentru a-si prezenta propriile lucrari, ci pentru a invita alti tineri artisti romani de a expune sub forma unor expozitii de grup sau personale pe intreaga perioada a rezidentei sale iunie - noiembrie 2009. Blogul1, din care provine citatul de mai sus, si proiectul lui Mircea Nicolae, nu sunt doar o metoda de documentare, sau arhivare pe criterii personale a unei desfasurari istorice, ci mai curand o actualizare a acestei desfasurari istorice – printr-un simt al limpiditatii si firescului, si o pozitionare personala in fata istoriei, cu care Mircea Nicolae trateaza cliseele, normele si obsesiile din arta ultimelor 20 de ani. “There is also an anthropological level of understating of the project. I gathered and printed all the rejected proposals inside a file that accompanies the exhibition. Along with the exhibited works, the project can also be seen as a small archive that contains some of those who call themselves young Romanian artists, and their respective works. This way, Young Romanian Art is open to an understanding broader than subjective aesthetic and conceptual prejudices. “
O maniera de a citi desfasurarea istorica a unor evenimente, este de a le inregistra prin actualizarea lor in actiuni prezente. De aceea imi voi propune aici, nu sa relatez cronologic momente de referinta din arta de dupa 1989, ci sa caut sa o analizez printr-un fenomen legat de imediat: blogul. Blogurile, recente in arta contemporana din Romania, au aparut odata cu cea mai tanara generatie activa in prezent in Romania si unesc intr-o complexa retea de referinte, domenii si preocupari foarte diverse. Prezentarea aceasta cauta mai curand sa urmareasca aceste preocupari, decat sa fixeze sau sa decupeze nume si lucrari. Consider elaborata retea de linkuri, prin care blogurile din Romania sunt legate intre ele, ca manifestare a unei constiinte critice si istorice strans legata de actual, ca potentialitate, de un puls al prezentului, si al transformarii. Prin aceasta orientare catre actualitate si potentialul ei, blogurile stimuleaza o necesara detasare de cliseele confruntarii cu modele culturale fixate in arta si in transmiterea ei. Blogurile sustin caracterul performativ si evenimential al proceselor prin care arta este gandita si facuta, si induc o viziune asupra istoriei (istoriei artei), care nu este construita prin “exemplare” de referinta, prin genealogii. Linkurile construiesc o temporalitate care nu este verticala (ierarhica) sau orizontala, ci bazata pe referinte diagonale, intersanjabile. <Jack of all trades> evoca nu o conotatie peiorativa prezenta, ci intelesul initial din Anglia secolului 17: o capacitate speculativa, de a aduce intr-un punct de convergenta diferite discipline si metode si de a se servi in mod practic de potentialul lor. Privesc blogurile tinerilor artisti din Romania ca pe un domeniu simbolic, pentru un tip de abordare si pozitionare in arta, pe care il gasesc vital pentru contextul actual din Romania
Un blog constituit de curatorul Stefan Tiron si artistii Alexandra Croitoru si Vasile Pop-Negresteanu, http://www.frescapentruromania.ro/, cumuleaza articole, imagini, povestiri si statementuri postate de participanti, care isi propun sa reconstruiasca prin memoria cotidiana “adevarata istorie de dupa revolutia romana din 1989 pana in prezent”. Temele propuse pentru discutie se intind de la: figuri marcante de dupa ‘89 in arta si politica, la iconografia manualelor de istorie, la cum putem combate amnezia istorica, si care sunt eroii de desene animate?, si cauta sa elimine un set de stereotipuri in discursul despre istorie, in fixarea ei si in raportarea personala fata de reprezentarea ei.
Blogul functioneaza in Romania si ca o compensare a unui sistem de circulare, expunere si interpretare a artei, care este in acest moment deficitar. Blogul nu numai ca umple anumite goluri si sustine prin aceasta un sistem din care lipsesc verigi esentiale, dar pe de alta parte da nastere, faciliteaza sau stimuleaza alte forme de participare si productie culturala. Blogul poate functiona ca spatiu de expunere, ca laborator, ca academie, ca un fel de curator, ca o panou de anunturi sau o platforma de schimb de informatii, ca un jurnal al anumitor preocupari sau activtati.
Intr-un context in care foarte multe galerii au fost progresiv inchise, in care proiectele isi gasesc cu greutate finantari, nenumaratele bloguri functioneaza ca portofolii online, de auto-prezentare a lucrarilor.2 Altele functioneaza ca forumuri initiate de catre anumite grupari si sunt un mijloc de a comunica anunturi despre proiecte, expozitii, evenimente sau sunt folosite ca mijloace de comentariu si de analiza.3 Blogurile sunt mentinute intr-o continua transformare si adaptare si astfel inregistreaza o temporalitate in creatia artistica, pe care sistemul de arta din Romania o reprezinta precar. Lipsa mijloacelor finaciare pentru realizarea de proiecte work-in-progress, de laboratoare de gandire si exercitiu, care apar doar punctual, nevoia de produse finite, vandabile, coerente, pentru a putea servi rapid anumitor discursuri, face ca o dimensiune experimentala si procesuala fireasca, sa fie putin reprezentata in Romania. Aici intervin blogurile, iar functionalitatea lor este multipla si mentinuta intr-o continua adaptabilitate la necesitati imediate din mediul de arta. Ele functioneaza ca instrumente specializate, acordate cu problematizari, care astfel sunt expuse cu precizie si pot fi amplu receptate. Exista multe bloguri legate de un continut interventionist sau educativ, de exmplu: http://ofensivagenerozitatii.blogspot.com/ si http://turneulatara.blogspot.com/, unde sunt prezentate actiunile culturale ale unei grupari de actori, care activeaza pentru a reconsolida social constiinta civica si identitatea culturala din comunitati perifere. Ei se ocupa cu revitalizarea vechilor centre de “cultura”, acum parasite, mostenite din epoca comunista, prin organizarea de piese de teatru sau performance-uri in care implica comunitatea . Specializat, chiar ermetic este si un blog despre bicicleta, ca obiect cultural http://ambicicleta.blogspot.com/, urmat apoi de de http://numaiambicicleta.wordpress.com/ (un alt blog despre cum bicicleta s-a furat), si bazate pe documente vizuale din epoci trecute – o veritabila colectie de grafic design, de life style si reziduuri, altminteri pierdute, de cultura materiala. Un link conduce catre blogul artistului Vlad Nanca, unde el supune unei ne mai-asteptate transformari, de la instalatie de carton, la stencil, si actiune, o carcasa ruginita a comunismului – masina Dacia 1300.
Blogurile sunt folosite ca un excelent suport, nu numai ca metoda de clasificare, ca spatiu pentru desfasurare a unor pasiuni, obsesii sau preocupari culturale, ci si ca un mijloc pentru a cita (imaginile provin de pe internet, din colectii personale sau din lucrari de arta) si a reinterpreta, a recontextualiza. Vitala gandirii contemporane, practica de a resitua si repozitiona critic potentialul unui material, este strategia prima din aceste bloguri – exersata in mod explicit in http://fotofangen.blogspot.com/, in care sunt postate de diferiti membrii fotografii, fiecare ca replica a celei precedente. Blogul ca galerie, este in primul rand o maniera de a expune lucrari care altfel nu si-ar gasi spatiul de manifestare, dar este si o maniera de auto-curatoriat: prin felul in care artistii isi stabiliesc afiliatiile si preocuparile prin linkuri, traseaza domenii de contextualizare si conceptualizare a imaginii. Bükresh Blog4 se ocupa cu Bucurestiul sub diferite aspecte, ca platforma deschisa unei multitudini de surse, prin contributiile care pot veni neasteptat din diferite domenii: legaturi, mai ales la nivel vizual (prin alaturare de imagini) deschid conexiuni la nivel speculativ.
Blogul opereaza o analiza a Bucurestiului din punct de vedere imagistic, social, istoric, amalgamand prezentul orasului cu memoria urbana, reprezentari personale cu imaginarul colectiv. In acest context intalnim fotografie de arta, fotografie documentara din diferite epoci, harti geografice, harti mentale, tabele meteorologice, benzi desenate, poezii, stickere, etichete, stenciluri, analize urbane, istorice sofisticate. Aceasta alaturare are un efect catalizator si reformuleaza, intr-un mod creativ, efficient, chiar daca la nivel proiectiv de re-prezentare, un potential urban, dificil de modelat, din lipsa unor mijloace financiare si administrative necesare. Nenumaratele linkuri pe care Bükresh Blog le afiseaza, conduc toate catre alte preocupari pentru cultura urbana, fie ca sunt dedicate ruinelor industriale, spatiilor dezafectate sau unor specifice constructii, de exemplu turnuri de apa: http://www.towerspotting.blogspot.com/. Pe acest blog Ionut scrie: “Am reusit pentru un timp sa uit de imaginea urata a unui oras jerpelit si murdar, pe care mi-o construisem in minte pornind de la peisajul urban neprimitor si pe care apoi o consolidasem cu ajutorul lecturilor despre demolarile care au precedat constructia Casei Poporului.“ Alte bloguri sunt menite investigarii vizuale a vestigiilor socialiste5, orasului ante-comunist6, arhitecturii si designului din anii ’70 comunisti7, sau orasului, privit ca peisaj8. Un alt blog se ocupa cu monumente publice, asa cum erau vazute in alte epoci, si confruntate cu fortografii actuale9. Alt blog arhiveaza firme vechi.10. Aici gasim linkuri catre site-uri de fotografie de arta, care, plasate in acest context, isi specifica si multiplica potentialul conceptual, osciland intre a fi receptate ca exerciitii peisagistice, ca material ilustrativ pentru alte continuturi de pe blog sau ca forma de documentare urbana (http://omacron.blogspot.com). Relatari personale, circumstante de receptare si minutioase arhivari nu numai ale elementelor urbane, ci mai ales ale mediilor prin care ele sunt reprezentate, sunt intrepatrunse cu preocupari pentru cultura materiala si un patrimoniu spatial distorsionat sau in extinctie. Ruinele comunismului nu mai sunt privite in aceste bloguri ca detritusuri, care trebuie eliminate din peisajul national si identitar, ci sunt vazute mai curand ca niste relicve importante ale unui parcurs istorc, ce poate fi internalizat si reflectat, intr-un mod constant. Un alt blog dedicat exclusiv activitatilor culturale din spatii dezafectate, http://zona-autonoma-temporara.blogspot.com/, acumuleaza proiecte si functioneaza ca platforma in care intalnirile sunt anuntate, in care istoria organizarii si desfasurarii evenimentului este povestita, deci arhivata, ca istorie urbana. Blogul are un usor subtext ecologic, iar gruparile se auto-desemneaza antifa si goa. Iata un citat din acest blog: “…Am lasat ceva pauza cu muzica si visuals, apoi maratonul a reinceput: un scurt metraj de la green peace despre energia centralizata ( prin centrale nucleare ) si alternativa ei potentiala - energia descentralizata; (…)
La cererea publicului am pus Oblio, vechiul si simpaticul Oblio pe care nimeni nu-l mai vazuse de o gramada de timp, si tot la cererea publicului Operatiunea Monstrul”. Blogul, asa cum este el folosit in Romania, transforma o diversitate de surse in imagine. Blogul terasei DeBufet de langa Academia de Arta din Bucuresti11, nu relateaza, nici nu inregistreaza evenimente sau intalniri, ci le transpune in imagini – dar folosindu-se de fotografii vechi – cu locuri si oameni dintr-o Romanie interbelica, folosite uneori ca flyere, alteori simplu redate pe blog si interpuse cu fotografii de arta contemporana sau extrase din lucrari video. Blogurile sunt, in situatia din Romania, legate si de un aspect efemer: utilitatea lor e justificata si prin lipsa unor mijloace de a face publice manifestari (prin suficiente flyere sau spatii cu locatii si un program stabile). Astfel, manifestari care isi schimba frecvent locatia, intalniri, discutii, petreceri sau diferite forme de expunere in spatii independente sunt anuntate prin bloguri si sunt apoi inlocuite de alte anunturi, de alte intalniri, fara a fi inregistrate sau arhivate pe un support clasic (cataloage, programme tiparite). Acest amalgam visual compozit are avantajul de a contamina intre ele si relativiza canoane de reprezentare mostenite sau invatate, adeseori folosite stereotipic in arta ultimilor 20 de ani. Pornind de aici, as vrea sa amintesc ca generatia cea mai tanara implicata in arta (nascuta dupa 1980) lipsita de o legatura nemijlocita cu perioada comunista, este confruntata, spre deosebire de generatia anterioara, cu un “inceput”, dar fara a avea constiinta si suportul unei continuitati culturale. Preocuparile generatiei anterioare, initiate in timpul primilor ani de dupa 1990, erau in principal focalizate asupra descoperirii unui limbaj actual pentru problematici autohtone: folosirea diferitelor medii, confruntarea cu (post)comunismul, cu nationalismul feroce care incepuse sa se manifeste in Romania, cu problematici identitare si cu o necesara reconfigurare urbana si sociala, cu descoperirea unei noi estetici – preocupari care apar pregnant la Iosif Kiraly, Calin Dan, Dan Perjovski, Dan Mihaltianu. Mai ales din nevoia de a face informatia sa circule, decat din nevoia de a prezenta un continut finit, a fost initiat, la inceputul anilor ’90, forumul <Incepem>: ca parte a listei de discutii <nettime>, el a devenit recent cel mai cuprinzator blog, pentru anuntarea majoritatatii evenimentelor si expozitiilor din Romania. In lucrarile, actiunile si blogurile noii generatii, este vizibila, spre deosebire de postarile timpurii de pe lista <Incepem>, o nevoie de a transgresa afiliatii si genealogii din arta romaneasca si de a se integra intr-o comunitate de preocupari si expresie, cat mai cuprinzatoare, recenta si in transformare. Problematicile specifice “estului”, “(post)comunismului”, ocupa comparativ, o mai mica amploare in cuprinsul blogurilor, fara insa a neglija realitatea cotidiana actuala. In acelasi timp, reviste de arta (Idea, Vector), expozitii tematice organizate de curatori independenti, institutii sau galerii (de pilda proiectele curatorului Marius Babias sau a grupurilor E-cart si Harta din Timisoara), continua in acelasi timp necesara analiza a experientei unei identitati postcomuniste si cauta sa stimuleze constanta exersare a unei gandirii politice si a constiintei sociale la nivel civic. In alte cazuri insa, aceste preocupari reproduc deja normate mecanisme de reprezentare, expectative sau modele elaborate si garantate in asa-zisul “vest”, pentru a se preta si a putea fi ordonate in expozitii sau proiecte cumulative. Intr-o anumita masura conformiste, lucrari sau proiecte de acest gen nu prezinta riscuri, livrand (pentru o privire externa) in termeni coerenti si eleganti, un produs estetic finit, in care problematizari sociale sau politice up-to-date sunt invaluite in substrat cultural autohton.
Blogurile insotesc un fenomen care a luat amploare in ultimii ani (in Bucuresti mai ales): galeriile de apartament, particulare, sustinute cu mijloace financiare minimale, dar dupa toti parametrii de functionare ai unei galerii necomerciale. Prima dintre ele, galeria 2020, deschisa de Vlad Nanca, a fost urmata de Galeria 2612, infiintata de Octavian Rusu in 2006, Paradis Garaj, infiintat de Claudiu Cobilanschi si Stefan Tiron, si gandit ca spatiu de proiecte, galeria 2913, infiintata de Mircea Nicolae. O importanta a blogurilor, care mi se pare fundamentala in peisajul de arta actual din Romania, este aceea ca ele delimiteaza un spatiu de transmitere a informatiei, care nu este apartenent de institutii si de academie. Blogurile sunt o retea care nu este in general afiliata unor galerii oficiale, nu este afiliata sistemului de invatamant, ci se bazeaza ca principiu de functionare pe o cat mai mare diversitate de surse de informatie: cu cat se contribuie mai mult si din mai multe perspective, cu atat blogul este mai util. Putinele institutii si programe care finanteaza proiecte in Romania, sunt in principal menite unor abordari conventionale, iar invatamantul de arta este, cu putine exceptii, lipsit de prospetime prin contaminare cu alte domenii. Aceasta independenta pe care o afirma blogurile se manifesta pe de o parte prin faptul ca majoritatea blogurilor sunt anonime (sau semnate cu nume fictive ale initiatorului blogului si ale celor care contribuie), si pe de alta parte, prin functia lor de a pune in circulatie informatii care nu intra in retelele oficiale de producere si transmitere a informatiei. De aceea multe dintre ele formuleaza, intr-un mod voit, valori (stereotypic) neconventionale. Aceasta tendinta, este, asa observa o parte a criticii de arta din Romania, un import, neprovenind dintr-un substrat indigen, ci mai curand ca un fenomen de underground imprumutat fortat, care ignora problematici interne politice si sociale ardente. Pe de alta parte, aceasta aplecare pentru subcultura, care transpare din bloguri, reprezinta poate o alternative pentru un alt fenomen de import din Romania: preluarea in arta, de asemenea nereflectata, a unei agende teoretice “contemporane”, academice, care garanteaza, ca reteta, formularea unei constiinte critice si sociale, aplicabila in contextul romanesc . Cu ea vin la pachet, termeni si discursuri, metode curiatoriale, si “proiecte” artistice, de tipul celor predate si exersate in facultatile de arta si curatorie din Europa centrala si de vest, necesare de altfel, pentru obtinerea unor burse sau finantari din Romania sau din strainatate. In critica si comentariul practicate in blogurile de arta, in schimb, un limbaj menit unei comunicari rapide, spontan si nefiltrat, inlocuieste cliseele verbale livresti si un bagaj conceptual preformulat – de import sau autohtone – si prin aceasta confera o naturalete gandirii si expresiei, atat de necesare in Romania acum.